Leul care se credea oaie

A fost odată ca niciodată, demult, o mamă oaie care a găsit un pui de leu abandonat. Văzându-l așa de singur, mama oaie s-a decis să-l ia și să-l crească cu miei săi. Micul leu se simțea atât de bine cu miei, că a crescut crezând că și el este un miel.

Când leul a crescut, a continuat să trăiască printre oi și miei, ca și cum ar face parte din turmă, comportându-se la fel cum o făceau ceilalți. Celelalte oi știau că el era diferit, dar l-au acceptat.

Leul păștea cu oile, dormea cu oile și inclusiv emitea unele sunete asemănătoare behăitului oilor.

Într-o zi a apărut acolo un leu mare, bătrân și înțelept dispus a se lansa asupra oilor pentru aș lua una ca cină. În timp ce analiza ascuns de la distanță care era oaia cea mai lentă și ca urmare, cea mai bună de vânat, bătrânul leu a văzut un leu tânăr care păștea printre ele.

Bătrânul leu nu putea să-și revină din uimire. Îl vedea atât de liniștit printre oi, că nu-i venea să creadă!

După ce au trecut câteva secunde, bătrânul leu s-a decis să meargă după leul tânăr ca să vadă ce se întâmplă.

Când oile au văzut că leul venea către ele, s-au speriat și au fugit. Tânărul leu a făcut la fel. Bătrânul leu a alergat după el până a reușit să îl oprească.leul

-Te rog, nu-mi fă nici un rău. Nu sunt decât o oaie slabă – a spus leul tânăr.

Bătrânul leu a înțeles că acel leu nu știa ceea ce, într-adevăr era.

     -Dacă mă însoțești până la acel lac, promit că nu vă voi face nici un rău, nici ție și nici frățiilor tăi.

Tânărul leu a acceptat înțelegerea și a însoțit leul bătrân până la lac.

     -Apropie-te de mine și privește-te în apă – i-a spus bătrânul leu.

Leul tânăr a făcut ceea ce i-a cerut leul bătrân.

     -Ce vezi în apă? – a întrebat leul bătrân.

Tânărul leu s-a speriat.

     -Doi lei! – a strigat. Care sunt eu?

     -Privește bine- a spus leul bătrân. Suntem tu și eu.

Tânărul leu a privit cu atenție. Atunci, un fel de forță interioară i-a trecut prin tot corpul și a emis un răcnet feroce.

     -Sunt un leu ! – a spus.

În acel moment, toată acea slăbiciune pe care leul a simțit-o crezându-se oaie, a dispărut. De atunci, leul s-a simțit puternic. Dar, nu a abandonat familia sa de oi, ci a rămas cu ele pentru a le îngriji și a le proteja, așa cum a făcut mama oaie cu el când l-a adoptat fiind pui.

Revista Spirituală Îngerul de Bine
Tradusă de Societatea Spiritistă Română

Reclame