Junimea

Junimea_members_1883Societatea Junimea polarizează cele mai ample Audio copymanifestări culturale românești din cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea, programul său continuând inițiativele Daciei literare. Junimea se constituie ca reflex al nevoii de modernizare a limbii și literaturii române, dar mai ales ca necesitate a emancipării publicului cititor, aflat într-un veritabil impas al valorilor.

Inițiativa fondării unei astfel de mișcări culturale revine unor tineri intelectuali, care iau contact cu marile valori europene pe durata studiilor în Franța și Germania: Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi și Titu Maiorescu. Ei înființează Junimea în anul 1863, la Iași, sub îndrumarea lui Titu Maiorescu. O primă formă de manifestare a junimiștilor a fost cenaclul literar, al cărui președinte onorific era Vasile Alecsandri. La sfârșit de săptămână se organizau întâlniri regulate în cadrul cărora aveau loc dezbateri pe marginea scrierilor artistice sau științifice, cu scopul de a se stabili valoarea lor estetică. Reuniunile excludeau prezența femeilor și se țineau în locuințele unora dintre scriitorii mai înstăriți: Vasile Pogor la Iași, apoi Titu Maiorescu, după ce redacția revistei se mută la București.

De la 1 martie 1867, gruparea va beneficia de propria revistă, Convorbiri literare, coordonată de Titu Maiorescu și redactată de Iacob Negruzzi. în paginile sale se vor regăsi articole de promovare a ideilor junimiste și opere ale scriitorilor implicați în acest proiect. Printre colaboratorii săi se numărau scriitorii (Vasile Alecsandri, Panait Cerna, Duiliu Zamfirescu, Alexandru Vlahuță), istorici (Al. D. Xenopol), filozofi (Vasile Conta) și filologi (Alexandru Philippide, Alexandru Lambrior). De asemenea, revista va asigura debutul unor scriitori importanți ai literaturii române, precum Eminescu, Creangă, Slavici. Influența grupării Junimea și a revistei Convorbiri literare va fi sporită odată cu deschiderea unei tipografii, a unei edituri și a unor librării proprii, care vor facilita contactul direct cu publicul cititor.

Activitatea societății Junimea cunoaște mai multe etape, în funcție de scopurile pe care le vizează scriitorii implicați în acest proiect.

Prima etapă este cuprinsă între anii 1863 – 1874 și marchează preocupările scriitorilor junimiști pentru literatură, limbă și cultură. Este o perioadă de clarificare a principiilor estetice și culturale, sub influența criticii lui Titu Maiorescu.

A doua etapă se desfășoară între anii 1874 – 1885 și reprezintă apogeul societății Junimea prin descoperirea și impunerea marilor clasici, Eminescu, Creangă, Caragiale, care vor publica masiv în paginile Convorbirilor literare.

A treia etapă începe în 1855, când revista Convorbiri literare își va stabili sediul la București. Preocupările junimiștilor nu vor mai fi preponderent literare, ci își vor lărgi sfera de acțiune, dobândind un caracter cultural și științific. 

Obiectivele societății Junimea:

junimea

Cultivarea gustului estetic al cititorilor prin intermediul „prelecțiunilor populare”, conferințe lunare organizate pe teme din domenii cât mai variate: literatură, istorie, filozofie, psihologie, logică etc. Prelecțiunile se desfășurau într-o atmosferă auster-academică: oratorul desemnat să susțină prelegerea purta frac și mănuși albe și își construia discursul în conformitate cu regulile oratoriei clasice. Intra și ieșea discret din sală, vorbea liber, dar nu dezorganizat, timp de 45 de minute și nu trebuia să aștepte aplauzele sau aprecierile auditoriului, alcătuit de regulă din femei aparținând înaltei societăți, studenți sau elevi din clasele terminale. Uneori, printre ascultători se afla și regele Carol I, care aprecia și susținea acest tip de manifestare culturală.

Impunerea unor opere originale care să contracareze imitația operelor străine, lipsite de valoare estetică și proliferarea unor autori fără talent, epigoni ai secolului lor. Aceste idei vor fi dezvoltate în articolul “O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867.”

Dezvoltarea spiritului critic prin acțiunile lui Titu Maiorescu, atât în planul teoretizării, cât și al evaluării operelor literare. Criticul literar trebuie să fie „nepărtinitor” în judecățile de valoare și să aplice întotdeauna în aprecierile sale criteriul estetic. Este promovată o critică obiectivă și estetică: Promovarea valorilor naționale prin atenția acordată tradiției (repudierea „formelor fără fond”) și folclorului românesc, prin publicarea în paginile revistei, Convorbiri literare a operelor unor scriitori consacrați, precum Vasile Alecsandri, dar și prin descoperirea și încurajarea unor tineri scriitori talentați precum Eminescu, Creangă, Caragiale, Goga, Sadoveanu, Brătescu-Voinești etc.

Unificarea limbii literare prin respingerea etimologismului și adoptarea scrierii fonetice, dar și prin combaterea oricărei forme de exces lingvistic – latinizarea limbii sau neologizarea exagerată.

Junimea și Convorbiri literare au avut un rol decisiv în cultura și literatura română. După cum este unanim recunoscut și după cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi și exegeți ai activității Junimii, trebuie să recunoaștem că, spiritul junimist a făcut să triumfe ideea conform căreia, în evaluarea operei de artă, este imperios necesar să primeze valoarea estetică, indiferent de ideea tematică.

Internet – Societatea Spiritistă Română

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.